Posted in păreri impertinente, Uncategorized

Nici cu tine, nici fără tine


Am un amic care mi s-a plâns zilele trecute că iubește o fată care nu știe ce vrea. Acum îi dă de înțeles că îl iubește, în secunda următoare este indiferentă și se poartă cu el de parcă ar fi un păduchios. 

Nu e prima dată când întâlnesc această formă de relație, sau mai bine spus nonrelație. Cred că această formă de relație este cea mai toxică și că în clipa în care te simți prins în așa ceva, cel mai bine ar fi să fugi cât te țin picioarele. Genul ăsta de relație nu face decât să te facă să te simți din ce în ce mai rău. E ca o viroză care nu mai trece. Faci temperatură, frisoane, ești scurs de energie, epuizat. Întrebarea pe care ar trebui să ți-o pui dacă te afli în acest gen de situație este următoarea: Dacă cineva nu este sigur pe sentimentele sale vizavi de tine, ești absolut sigur că merită să stai în această permanență nesiguranță și toxicitate? Ce beneficii ai din asta? 

– Sper că la un moment dat va realiza cât țin la ea și va lua o decizie. Spune amicul ăsta al meu. 

-Și tu până atunci ce ai de gând să faci? Dacă ia o decizie peste 10 ani? 

-Sper că dacă va dura atât să mă îndrăgostesc de alta și să nu mai conteze dacă ia o decizie sau nu. 

-Și cum faci să te îndrăgostești de alta? Ca să te îndrăgostești trebuie să cunoști femei, să ieși cu ele, să petreci timp. 

-Ai dreptate. Păi, o să ies. 

-Problema știi care e? Că dacă tu îți faci din asta un scop, gen să te îndrăgostești MUSAI de alta, nu vei reuși. Ieși pur și simplu, așa de amuzament, fără așteptări, fără să faci un scop din ieșirile astea. Nu forța lucrurile, nu le grăbi, nu transforma în scop! 

-De ce crezi că nu poate lua o decizie? mă întreabă el cu o moacă destul de tristă

-Pentru că știe că te poate avea oricând, s-a prins că ești în limbă după ea și atunci te joacă cum are ea chef. Oricum tu ești acolo mereu pentru ea, oricând. Te-a transformat într-un soi de valet. E mult prea sigură pe sentimentele tale. Pun pariu că dacă nu ar fi atât de sigură pe ceea ce simți tu pentru ea, lucrurile ar sta puțin diferit.  Sunt oameni care nu se pot abține: când văd că cineva îi apreciază, ține la ei, profită! Se cred brusc centrul universului. Și atunci se comportă de parcă tu ai fi sluga de serviciu. Din când în când îți mai aruncă câte un os, apoi ți-l ia. Gen: uite osul, nu e osul! Unui om dacă îi dai ocazia să își arate latura cea mai întunecată, și-o va arăta. Nu se poate abține. Tu i-ai dat ocazia arătându-i în mod disperat ce simți. 

 

MV5BZTlkZTlhNTgtYjQ0OC00ZTY5LTg3ZmUtMzc4Yjg0ZWU1OGFlXkEyXkFqcGdeQXVyMTk2MzI2Ng@@._V1_SY1000_CR0,0,781,1000_AL_

Advertisements
Posted in Ce ganduri imi mai trec prin cap, mon amour, plăceri vinovate, păreri impertinente, Uncategorized

Dacă ai fost vreodată cu adevărat îndrăgostit…


Dacă ai fost vreodată cu adevărat îndrăgostit de cineva, oricât de mult timp ar trece, niciodată nu ești pregătit pentru o revedere.  

Până la momentul actual am fost îndrăgostită de trei ori ( la intervale mari de timp).  Primul tip de care m-am îndrăgostit, Mihnea ( nume fictiv, desigur) l-am cunoscut când eu aveam 15 ani și el 19. După doi ani de relație ( platonică) ne-am despărțit. Prima dată când l-am revăzut după despărțire a fost abia după șapte ani de zile. M-a căutat și a insistat să ne vedem. Nu știu exact care a fost motivul, însă ne-am revăzut. Și da, deși trecuseră 7 ani de zile, în clipa în care l-am revăzut toate vechile sentimente au revenit. Nu se schimbase defapt nimic, eram aceeași puștoaică de la 15 ani. Nesigură pe mine, emoții cât casa mascând într-o aroganță cruntă. 

Ce vreau să spun cu asta? Oricât de mult timp ar trece, dacă ai iubit pe cineva emoțiile respective nu trec niciodată și izbucnesc mereu în clipa revederii. Sentimentele nu dispar ( dacă au fost autentice) în timp, ci sunt doar amorțite. Au fost în hibernare.  Cine spune că nu mai simte nimic pentru persoana de care cândva a fost îndrăgostit, ori minte de îngheață apele, ori nu a fost îndrăgosit.  Pentru orice ești pregătit în viață : pentru un examen, pentru un job, pentru o boală, pentru o concediere, pentru absolut orice, însă nu și pentru o revedere cu cineva pentru care la un moment dat ti-ai pus sufletul pe tavă. Poți face față cu brio la orice încercare, dar nu și asta. Aici vei da chix chit că au trecut ani și ani și ani. 

dfcvhjmiouiyi

Posted in Amintiri din pruncie, plăceri vinovate, păreri impertinente, Uncategorized

Câteva întâmplări din frageda-mi pruncie/școlărime


Și pentru că a început școala, vreau să vă împărtășesc câteva întâmplări din frageda-mi pruncie/școlărime, întâmplări care m-au damblagit de tot la cap și m-au făcut să fiu nebuna care sunt astăzi. Mna..unele lucruri lasă sechele. 

În clasa întâi am avut o învățătoare de îți venea să îți tragi palme și să te lasi de școală. Ea a fost omul care m-a făcut să urăsc să citesc, să învăț și să fiu un copil disciplinat ca toți ceilalți copii de la mine din clasă. Asta era o harpie, o țărancă care îl apucase pe D-zeu de picior și ajunsese învățătoare. Nu o să uit niciodată ce îi făcea colegului meu, Florin ( un băiat bătut de soartă – maică-sa intrnată la spitalul nouă, tac-su cine știe pe unde, îl creștea bunica și era de o sărăcie cruntă). Ce îi făcea învățătoarea? Florin avea un scris urât, așa cum îl aveam și eu și poate mulți alti colegi de-ai mei. Învățătoarea lua caietul băiatului și ni-l arăta tuturor spunând : Caietul este oglinda sufletului și a feței.  Îl umilea pe copilul ăla de îmi venea mie să mă duc la ea și să-i trag cu ghiozdanul peste meclă. 

O altă întâmplare tot cu învățătoarea a fost când eu eram foarte bolnavă și a venit acasă la rugămințile alor mei să îmi predea ce predase la clasă, să nu rămân cu lecțiile în urmă. Am fost un copil isteț și prindeam rapid totul. Văzând că fac tema fără greșeală mi-a dat calificativul FB cu steluță. Era o chestie imensă să ai Fb cu steluță! Mă fac bine, ajung la școală și asta ne întreabă cine mai are calificative ca să le pună în catalog. Eu, naivă – ridic mâna și îi aduc aminte de calificativul ăla cu steluță. Replica ei a fost : Ei, ăla ți l-am dat că erai bolnavă, nu se pune! Bă, m-am simțit de tot căcatul. Adică, în loc să recunoască că mi-l dăduse pe merit, o dădea la întors că era defapt din milă și că nu se pune, că era la vrăjeală. Și atunci pentru prima dată am înțeles că oamenii mint și mint mult. Atunci am înțeles că nu te poți baza pe cuvântul cuiva. 

O altă întâmplare, tot cu harpia asta…a fost când a făcut o piesă de teatru la școală și când am ridicat mâna că vreau și eu să joc și să mă implic, s-a făcut că nu mă vede. Prefera să pună pe oricine altcineva, mai puțin pe mine! Cred că eram singurul copil care chiar își dorea să joace în piesa aia, asta pentru că de mic copil am avut o mare pasiune pentru teatru, actorie. 

Cum m-a făcut pe mine femeia asta să urăsc să citesc? Ne forța. Ne băgase pe gât o carte absolut idioată și plicticoasă, Cuore inimă de copil. Eram forțați să o citim pentru că aveam teme din ea.  Noroc că la 11 ani am scăpat de ea și mi-am redescoperit pasiunea pentru citit cu Lelia de George Sand. 

În clasele V-VIII am avut numai profesori sclerozați, psihopați, ultimii țărănoi ai planetei. 

Ăla de geografie ( 50 de ani) – care după ce că era peltic, era isteric. Dacă greșeai la hartă ceva, zbiera de te auzea tot Tg-Jiul. Un om mai isteric ca ăla nu am întâlnit. Dar era amuzant și rîdeam de el de mă prăpădeam.  Mereu l-am suspectat pe nenea ăsta că e gay. Deși bietul de el era însurat și cu doi copii. Unul dintre cei mai asexuati bărbați pe care i-am întâlnit. 

Ăla de matematică – când zbiera ăla odată, se roșea tot și i se vedeau venele de la gât. Îi ieseau ochii din orbite…o imagine destul de pronunțată, ca în desenele animate. Ah, și dacă nu erai la meditație la el, din nota 4 nu te scotea. Evident, toată clasa era la el la meditație, inclusiv olimpicii.  Ăsta avea 47 de ani, uscățiv așa și cu o față de drojdier care dă la sapă toată ziua. Era de un analfabetism cum rar îți e dat să vezi și obișnuia să mănânce hîrtii! 

Ăla de fizică (58 ani, mic și îndesat ca un pinguin)- Avea obiceiul să ne dea numai probleme care se făceau la liceu. Evident că toată clasa era bâtă. Evident toată clasa era la el la meditație. Când ajungeam la el acasă avea o tablă în cameră pe care scria și scriam ( ca la școală), de multe ori pleca în cealaltă cameră și cânta la muzicuță. Erau momente când ne povestea cum elevi de-ai lui au ajuns la NASA, sau cum el a ajutat o elevă să se lase de droguri cu înghețată, sau cum a scos el un volum de poezii și că e mult mai bun decât Eminescu. Una dintre poezii suna cam așa ( nu am cum să uit așa ceva) : Roboțică, adu-mi șuba că mă cuprinse frigul! Era mult mai lungă, dar atât am reținut eu. 

Ăla de română, care ne era și diriginte – profesor excelent, zero caracter și tact pedagogic. Ăsta avea pe undeva pe la 50+ de ani. Înalt și subțire și cu o mare de claie de păr în cap. Parcă avea degetele în priză în permanență.  Avea obiceiul când asculta la lecție, să ne scoată în față ( 10, 12 elevi deodată), ne rânduia frumos în fața clasei și noi spuneam lecția. Dacă greșeam un cuvânt sau ceva, din : Dobitoaco/ dobitule, handicapato/handicapatule, și alte complimente de acest gen nu ne scotea. Avea o slăbiciune: dacă scriai frumos înclinat spre dreapta imediat deveneai elevul lui favorit. 

Or mai fi, dar de ăștia îmi aduc foarte clar aminte. N-ai cum să îi uiți! Uneori chiar mă întreb cum naiba am rezistat în școala aia. Ah, știu! Râdeam de mă prăpădeam. Orele cu ăștia era un banc continuu! 

 

23032639_522520771434755_2282339668272126459_n

Posted in păreri impertinente, Uncategorized

Nimeni nu aparține nimănui.


Am în lista de facebook o grămadă de tipi care zilnic postează troll-uri ba cu țărănci slinoase, ba cu grase de 100 de kile, ba cu pițioance cu botul umflat de zici că au intrat în capcana pentru șoareci și totodată tot ei..se miră că nu au gagică și că toate se duc cu bogătași.

Genul ăsta de tipi au impresia că numai bunăciunile li se cuvin, iar restul care nu se încadrează în tiparul dorit de ei merită să fie arse pe rug. Nu contează că dacă aia mișto îi vrea sau nu, li se cuvine cumva din naștere.

Am mai spus și o repet: nimeni nu datorează nimic nimănui. Nimeni nu aparține nimănui. E doar o iluzie. Așa cum voi aveți pretenție la bunăciuni și bunăciunile au pretențiile lor care se pare că nu coincid cu ale voastre. Atât de simplu! E ușor să faci femeile care nu îți dau atenție curve. Un tip care chiar are succes la femei nu o să îl auzi pe ăla să facă curvă pe una. Nici bogătanii să zică despre una că e materialistă. De obicei frustrații, nebăgați în seamă și toți calicii ( care își rod de sub unghie) o să folosească frazele de mai sus.

De cîte ori un tip îmi spune despre una că e curvă sau materialistă știu deja cu cine am de-a face. Unu care are succes numai la urîte eventual, fiind refuzat de toate tipele care ii plăceau sau unu care vrea să coțăie cu vinul de la bunică-său! Nu mai vorbim de educație și bun simț și toate chestiile pe care un gentleman nu le-ar face și nu le-ar spune.

9035a6a683aa21ac6001881b0d960209

Posted in păreri impertinente, Uncategorized

Linia subțire dintre îndrăgosteală și iubire


Există oameni care nu știu să facă diferența între a fi îndrăgostit și a iubi pe cineva. Există oameni care confundă iubirea față de cineva cu idee de iubire. Adică, ei nu iubesc persoana, ci povestea în sine, amintirile sau pur și simplu imaginea pe care au creat-o despre acea persoană în mintea lor. Adică iubesc o iluzie. Firul este foarte subțire în a face diferența între toate aceste lucruri.

Îndrăgostirea ține câteva luni. E faza aia în care ești foarte atras sexual de acel om. Adică, este mai mult dorință și cam atît. Problema este că faza asta trece foarte repede. Singurele imagini care domină când te gândești la persoana respectivă sunt imagini pur erotice, mai puțin grija de acel om. La modul: cum se simte, ce gândește, ce îi place să facă, ce nu îi place să facă, este bine, este fericit, este trist, etc. Nu. Astea nu prea există.

Iubirea este când ÎȚI PASĂ de ăla de lângă tine. Iubirea e când pur și simplu te bucuri de simpla sa prezență fără să te gândești musai la sex. Pur și simplu te bucuri la fel de tare ca atunci când ai face sex cu persoana respectivă. Iubire înseamnă grijă, dedicare, respect, generozitate și libertate. Pe scurt îi dorești toată fericirea din lumea la modul cel mai generos cu putință. Dacă ăla e fericit să stea toată ziua pe jocuri, chit că tu ai vrea mai multă atenție poate din partea lui, te bucuri că el se simte ok jucând jocuri. Pentru că îți place să il vezi bucuros, fericit. Am dat poate un exemplu idiot, dar ați înțeles ideea. O să dau alt exemplu. Iubirea e atunci când el îți spune are contract cu casa de producție film in Germania si ca visul lui a fost dintotdeauna să plece din țară și să joace în filme străine alături de actori cunoscuți, dar pentru tine ar renunța la visul lui și ar rămâne în țară. Iar tu- apropo de iubire, dacă îl iubești pe omul ăla, îl faci să aleagă prima variantă. Pentru că îl iubești. Și preferi să îl știi implinit si fericit departe de tine, decât plin de regrete o viață alaturi de tine pentru că s-a sacrificat vezidoamne. Îndrăgosteala sau iubirea pentru poveste și nu pentru omul în sine, e când ai alege a doua variantă. Ghici ce, îndrăgostela e egoistă! Îl vrei acolo pentru tine chit că știi că poate undeva în sufletul său la un moment dat va avea regrete. Și da, preferi să pierzi omul iubit, dar să îl știi bine și fericit, decît plin de regrete alături de tine. Când iubești un om îl iei cu totul, nu îl iei pe părți. Asta îmi place, asta nu îmi place – ca la împărțirea la piață. Îi iei trecutul și tot bagajul lui. Îi iei frustrările, defectele, tot, e totul inclus in pachet.

images (4)